Artele martiale sunt acele sporturi originare din Japonia, Coreea, sau China care forme de auto-aparare sau de atac. Printre ele enumeram: judo, karate, jiu-jitsu, muay-tai, kickboxing, kendo, MMA, s.a.m.d.
Aceste sporturi sunt practicate la nivel global, iar dupa Revolutie au fost introduse si in tara noastra, avand un real succes. Copii, tineri si nu numai isi dedica timpul practicarii diverselor tipuri de arte martiale, unii fiind dornici de performanta, altii doar pentru placerea de a isi construi si mentine un corp puternic si un mental sanatos.
Majoritatea acestor arte martiale sunt sporturi de contact sau full contact, iar acest lucru se poate traduce in accidentari din cauza schimbului constant de lovituri, care pot duce la vanatai sau rani deschise. Cele mai frecvente accidentari sunt la nivelul extremitatilor, cum ar fi entorse, rupturi musculare, tendonite etc.
Tipul de accidentare depinde de arta martiala practicata. Pentru artele martiale fara contact sau de semi-contact, accidentarile sunt de multe ori din cauza suprasolicitarii corpului, ignorarea oboselii si prin urmare lipsa odihnii de recuperare, incalzirea deficitara a corpului dinaintea antrenamentului sau lipsa stretching-ului la finalul acestuia.
Indiferent ce fel de sport sau arta martiala practicam, trebuie sa ne ascultam corpul si sa fim constienti de bioritmul personal. Niciodata nu trebuie sa ne tratam singuri pe motivul ca “am citit pe net simptomele si sigur aia am”. Diagnosticul se pune intotdeauna doar de catre un medic specializat care este in masura sa prescrie (daca este nevoie) tratament medicamentos si/sau kinetoterapie.
Kendo (scrima japoneza) – o arta martiala de semi-contact
Fiind o arta martiala de semi-contact, momentele de contact sunt mai rare decat in cazul altor arte martiale (cum ar fi jiu-jitsu, spre exemplu).
Unul dintre aceste momente de contact este atunci cand practicantii ajung in ceea ce se numeste taiatari, durata contactului fiind semnificativ mai scurta in comparatie cu alte arte martiale.
Mai jos, Sumi-sensei (8 dan Hanshi) exemplifica taiatari.
Multi parinti sunt ingrijorati de accidentari atunci cand isi dau copii sa faca arte martiale. Este o realitate ca un picior dat in tibie poate duce la ruperea osului, sau un pumn in fata poate avea ca si consecinta lipsa unui dinte. La kendo, aceste riscuri nu exista deoarece nu exista lovitura care sa se dea la picioare, iar capul este protejat de o masca numita men.
Cand vine vorba despre posibilitatea de accidentare la inceperea practicarii unui sport sau al unei arte martiale, incepatorii sunt ghidati de catre instructori in realizarea formei corecte a loviturilor si pararilor, astfel incat riscul de accidentare sa fie minim.

Cat de sigur este Kendo?
Orice sport are riscuri de accidentare, iar acest lucru este irefutabil. In kendo, echipamentul de protectie ajuta la evitarea unor accidentari grave. Riscul este mult diminuat, dar cum in niciun sport nu este cu adevarat nul, nici kendo nu face exceptie.
In general, tehnicile de lovire sunt controlate: daca practicantul isi da seama ca ajunge intr-o zona descoperita, isi va opri miscarea, astfel incat partenerul sa nu fie lovit. Daca nu mai este timp de a opri complet lovitura, practicantul va incerca sa incetineasca pe cat posibil viteza de lovire, astfel incat, daca intr-adevar va atinge partenerul intr-un loc care nu este aparat de armura, acesta sa nu fie lovit tare.
Posibilitati de accidentare in urma lovirii incorecte a partenerului de antrenament:
- in urma lovirii gresite a kote-ului (lovitura pe manusa, deasupra incheieturii mainii drepte): cotul drept, spatele palmei si incheietura mainii drepte
- in urma loviturii gresite a do-ului (lovitura la corp, in zona aparata de protectia de abdomen): zona toracica (pe ambele parti), zona soldului (mai ales partea dreapta)
- in urma loviturii gresite a men-ului (lovitura la cap): zona urechii sau a gatului (in cazul in care practicantul fereste capul, iar lovitura nu mai ajunge pe partea corespunzatoare a echipamentului de protectie), gatul (shinai-ul nu ajunge deasupra capului, ci impunge masca determinand capul sa se dea brusc spre spate)
- in urma loviturii gresite a tsuki-ului (lovitura la gat): zona superioara a corpului, pe langa protectia de abdomen (in dreapta sau in stanga), in zona moale de sub clavicula sau pe clavicula
Posibilitati de accidentare in urma formei incorecte de executare a miscarilor/loviturilor sau a lipsei incalzirii potrivite inainte de antrenament:
- tendonita: la coate si umeri
- intinderea tendonului lui Ahile (in special la piciorul stang)
- rupturi musculare la nivelul picioarelor
- dureri de umeri
Orice practicant de kendo (kendoka) a avut cel putin o data dureri in urma antrenamentelor sau competitiilor. De aceea, cei mai mari in grad inteleg cat de importanta este supravegherea permanenta a incepatorilor pentru ca acestia sa dezvolte obiceiuri sanatoase de la inceput pentru evitarea accidentarilor.
Intr-un dojo de kendo, protejarea partenerilor de antrenament este importanta, astfel incat toti practicantii sa se dezvolte intr-un mediu sigur. Pentru aceasta, senseii vor ajusta ritmul si intensitatea antrementulelor pentru a preveni accidentarile si pentru a pastra antrenamentele interesante si captivante.
