Într-o lume unde disciplina și precizia definesc excelența, scrima și kendo se întâlnesc la granița dintre tradiție și modernitate. Ambele sunt arte ale sabiei, dar rădăcinile, scopurile și filosofia din spatele fiecăreia conturează două lumi distincte. Pentru practicanții de scrimă sau pentru cei care admiră eleganța acestui sport, descoperirea kendo-ului poate fi o experiență surprinzător de familiară, și totuși complet diferită.
Originea și filosofia celor două arte
Scrima modernă își are rădăcinile în duelurile aristocratice europene din secolele XVI–XVIII. Odată transformată într-un sport olimpic, accentul s-a mutat de la supraviețuire la rafinament tehnic și precizie. Astăzi, Federația Română de Scrimă continuă această tradiție în România, oferind o formare solidă în tehnică, strategie și spirit competitiv.
Kendo, în schimb, provine din Japonia feudală, unde samuraii au ridicat arta sabiei la nivel de cale spirituală — ken-dō, „calea sabiei”. Nu este doar o competiție, ci o formă de antrenament moral și mental. Practicanții se antrenează cu shinai (sabie de bambus) și bōgu (armură de protecție), într-un cadru care pune accent pe respect, disciplină și perfecționare interioară. În România, Kendo este reprezentat oficial de Asociația Cluburilor de Kendo, Iaido și Jodo.
Echipamentul și scopul în luptă
În scrimă, armele — floretă, spadă și sabie — sunt rafinate și adaptate pentru competiție. Totul este despre precizie și viteză. Fiecare punct se câștigă prin atingerea adversarului, iar tehnologia (senzori, piste metalice) face ca arbitrajul să fie strict obiectiv.
Kendo, în schimb, rămâne profund tradițional. Shinai-ul de bambus reproduce greutatea și forma unei săbii japoneze (katana), dar scopul nu este doar atingerea adversarului, ci și exprimarea completă a spiritului luptei — ceea ce japonezii numesc ki-ken-tai-ichi, „unitatea dintre energie, sabie și corp”.
Competiție vs. cale de formare
Scrima este sport olimpic. Scopul este victoria, iar performanța se măsoară în puncte, timpi și titluri. Este un sport de viteză, strategie și anticipare. Pregătirea fizică este intensă, iar meciurile pot fi decise într-o fracțiune de secundă.
Kendo, deși are și competiții (shiai), pune accentul pe dezvoltarea personală. Poate de aceea este destul de dificil de a-l transforma în sport olimpic. În dojo, un ippon (lovitură validă) nu valorează doar prin contact, ci prin atitudine, corectitudine tehnică și prezență mentală. Kendo nu e despre a câștiga, ci despre a deveni mai bun cu fiecare lovitură.
Filosofia antrenamentului
În scrimă, accentul cade pe strategie, pe citirea adversarului și pe controlul spațiului. În kendo, accentul se mută pe autocontrol și depășirea limitelor personale. Este o disciplină unde vocea (kiai) exprimă spiritul, iar fiecare mișcare reflectă starea interioară a practicantului.
Kendo dezvoltă reflexe, postură și disciplină, dar mai ales caracter. De aceea, în Japonia, este practicat de copii, studenți, profesori, polițiști, salariați sau oameni de afaceri, nu doar pentru pregătire fizică, ci și pentru echilibru mental. În România, sunt mai multe orașe în care începătorii sau entuziaștii pot începe kendo. Vezi AICI dacă există club de kendo în orașul tău. În București, clubul nostru, Tanryuuken Kendo Club, activează în Pipera și oferă antrenamente pentru începători, avansați sau de performanță.
Virtuțile Bushidō – Esența spirituală a Kendo-ului
Kendo nu poate fi înțeles fără Bushidō, codul etic al samurailor. Poți citi în articolul acesta despre cele 7 virtuți ale Bushidō. Aceste virtuți nu sunt doar concepte teoretice. Ele se învață practic, în sală, prin disciplină, repetiție și respect. În kendo, fiecare salut, fiecare pas și fiecare lovitură au o semnificație morală. Este o educație prin mișcare, o formă de autocontrol în acțiune.
Ce au în comun Kendo și Scrima
Ambele discipline cultivă coordonarea, reflexul, echilibrul și stăpânirea presiunii. Atât scrimerul, cât și kendoka-ul trebuie să anticipeze mișcarea adversarului și să mențină controlul asupra distanței. În ambele cazuri, o greșeală mică poate decide totul.
Diferența majoră este în scop: scrima caută perfecțiunea tehnică în cadrul unei competiții; kendo caută perfecțiunea personală, indiferent de scor.
De aceea, mulți practicanți de scrimă descoperă în kendo o completare: o cale de a antrena nu doar corpul, ci și mintea.
De ce să încerci Kendo, chiar dacă practici scrimă
Kendo nu contrazice scrima — o completează. Reflexele, coordonarea, citirea adversarului se transferă ușor, dar experiența interioară e complet diferită. Kendo adaugă o dimensiune filozofică și meditativă la precizia scrimei.
Pentru cei care simt nevoia de o provocare nouă, de o cale care să unească efortul fizic cu formarea mentală, kendo este o alegere firească.
Într-un dojo, nu contează câte puncte faci, ci cât de prezent ești în fiecare lovitură.
Concluzie
Scrima și kendo sunt două moduri diferite de a înțelege arta sabiei, dar ambele cer stăpânire, respect și pasiune. Un scrimer va regăsi în kendo aceleași principii fundamentale, doar că transmise printr-un cod vechi de secole.
Dacă ai practicat scrima și vrei să înțelegi cum poate arta sabiei deveni o cale de autocunoaștere, vino să descoperi kendo. Poate fi începutul unui nou tip de performanță: cea interioară.
Kendo in Bucuresti | Dojo de Arte Martiale pentru Copii si Adulti 